Înțeles
Faptul de a se răfui; ceartă sau ciocnire prin care cineva își face dreptate pe cont propriu.
„Răfuiala dintre cele două familii a durat ani.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: răfuieli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- răfuielii
- plural
- răfuieli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a se răfui, cu sufixul -eală.