Înțelesuri
- 1
Partea plantei care stă în pământ, o ține fixată și îi trage apa și hrana.
„Rădăcinile stejarului merg adânc în pământ.”
- 2
Partea prin care un dinte, un fir de păr sau un alt organ e prins în țesut.
„Dintele s-a rupt, dar rădăcina a rămas.”
- 3
Partea de jos, de la bază, a unui lucru.
„Zăpada se topise la rădăcina muntelui.”
- 4
(Figurat) Originea, cauza, locul de unde pornește ceva.
„Neînțelegerea are rădăcini vechi, de dinainte de noi.”
- 5
(Matematică) Numărul care, ridicat la putere, dă numărul de la care ai pornit; soluția unei ecuații.
„Rădăcina pătrată a lui 81 este 9.”
- 6
(Gramatică) Partea de bază a cuvântului, comună tuturor cuvintelor din aceeași familie.
„„Floare”, „floricică” și „înflorit” au aceeași rădăcină.”
Expresii și locuțiuni
- A prinde rădăcinia se statornici într-un loc și a rămâne acolo.
- A tăia răul de la rădăcinăa înlătura o problemă de la cauză, nu doar la suprafață.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rădăcinii
- plural
- rădăcini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (radicina).