rădăcină

Înțelesuri

1
Partea plantei care stă în pământ, o ține fixată și îi trage apa și hrana.
„Rădăcinile stejarului merg adânc în pământ.”
2
Partea prin care un dinte, un fir de păr sau un alt organ e prins în țesut.
„Dintele s-a rupt, dar rădăcina a rămas.”
3
Partea de jos, de la bază, a unui lucru.
„Zăpada se topise la rădăcina muntelui.”
4
(Figurat) Originea, cauza, locul de unde pornește ceva.
„Neînțelegerea are rădăcini vechi, de dinainte de noi.”
5
(Matematică) Numărul care, ridicat la putere, dă numărul de la care ai pornit; soluția unei ecuații.
„Rădăcina pătrată a lui 81 este 9.”
6
(Gramatică) Partea de bază a cuvântului, comună tuturor cuvintelor din aceeași familie.
„„Floare”, „floricică” și „înflorit” au aceeași rădăcină.”

A prinde rădăcinia se statornici într-un loc și a rămâne acolo.
A tăia răul de la rădăcinăa înlătura o problemă de la cauză, nu doar la suprafață.

Moștenit din latină (radicina).