Înțeles
(Juridic) Faptul de a dovedi ceva; dovadă adusă într-un proces.
„Instanța a cerut probațiuni noi.”
Sinonime
- dovadă
- dovedire
Cum se folosește
Plural: probațiuni.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- probațiunii
- plural
- probațiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (probatio), -onis și din franceză (probation).