Înțelesuri
- 1
Drept sau putere pe care o are în mod exclusiv șeful statului sau un demnitar.
„Desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru este o prerogativă a președintelui.”
- 2
Privilegiu, avantaj pe care cineva îl are prin lege sau prin obicei.
„Să aleagă primul locul era prerogativa celui mai vârstnic din familie.”
Sinonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ: prerogativei; plural: prerogative.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- prerogativei
- plural
- prerogative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (prérogative) și din latină (praerogativa).