Înțelesuri
- 1
Faptul de a propune, a organiza sau a începe o acțiune care îi antrenează și pe alții.
„Din inițiativa profesorului, elevii au plantat copaci în curte.”
- 2
Însușirea celui care îndrăznește să facă primul ceva, din îndemn propriu.
„E un om cu inițiativă: nu așteaptă să i se spună.”
Expresii și locuțiuni
- Din proprie inițiativăde bunăvoie, fără ca cineva să te fi îndemnat sau obligat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- inițiativei
- plural
- inițiative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza initiative.