Înțelesuri
- 1
Faptul de a pregăti și a plănui din timp o faptă, mai ales una rea.
„Acuzatul a negat orice premeditare.”
- 2
(Juridic) Circumstanță care agravează o infracțiune, săvârșită după pregătiri atente.
„Instanța a reținut premeditarea în acest caz.”
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: premeditării; plural: premeditări.
Expresii și locuțiuni
- cu premeditareîn mod premeditat, după ce a fost pregătit dinainte.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- premeditării
- plural
- premeditări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a premedita (din franceză, préméditer, și din latină, praemeditari).