Înțelesuri
- 1
Care ține de filosoful Platon sau de doctrina lui.
„Cursul de filosofie a început cu ideile platonice despre lumea formelor.”
- 2
(Despre sentimente, iubiri) Pur, ideal, lipsit de dorință trupească.
„Între ei exista doar o prietenie platonică.”
- 3
Care rămâne fără urmări practice; formal, doar teoretic.
„Protestul lor a fost unul pur platonic, fără niciun efect.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: platonică; plural: platonici, platonice.
Forme flexionare
- masculin plural
- platonici
- feminin
- platonică
- feminin plural
- platonice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (platonique).