DEX Dicționar

oreion

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Boală infecțioasă cauzată de un virus, întâlnită mai ales la copii, care umflă glandele de sub urechi și dă febră.

    „Fratele meu a făcut oreion în clasa a doua și a stat acasă două săptămâni.”

  2. 2

    (La plural) Îmbolnăviri de acest fel, numărate ca fiecare caz în parte.

    „Medicul de familie a raportat trei oreioane într-o singură lună.”

Cum se folosește

Se pronunță o-re-ion. Pluralul „oreioane” se folosește doar pentru cazuri de boală.

Atenție la scriere

  • Oreion, nu „oreon” — Boala care umflă glandele de sub urechi se numește „oreion”, cu „i” înainte de „on”. Nu „oreon”.

Forme flexionare

plural
oreioane

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (oreillons).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera O