Înțelesuri
- 1
Construcție întărită, ieșită în afara zidului unei cetăți, de obicei la colțuri, de unde apărătorii pot trage.
„Turcii au asediat bastionul de la colțul cetății.”
- 2
(Fig.) Loc sau grup care apără cu tărie o idee, o cauză.
„Orașul a rămas un bastion al tradiției.”
Sinonime
- fortificație
- redută
Cum se folosește
Plural: bastioane.
Forme flexionare
- plural
- bastioane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bastion).