Înțelesuri
- 1
Bucată de pânză sau de mătase, de obicei colorată, pe care femeile o leagă pe cap.
„Bunica nu ieșea din casă fără basmaua ei cu flori.”
- 2
(Învechit și regional) Batistă pe care o porți în buzunar.
„Și-a șters fruntea cu o basma albă.”
Sinonime
- batic
- năframă
- tulpan
- testemel
Cum se folosește
Articulat: „basmaua”; pluralul e „basmale”.
Expresii și locuțiuni
- A scăpa (sau a ieși) basma curatăa scăpa nevinovat sau fără nicio urmare dintr-o încurcătură.
- A scoate pe cineva basma curatăa-l face să pară nevinovat, deși are partea lui de vină.
Forme flexionare
- articulat
- basmaua
- genitiv-dativ articulat
- basmalei
- plural
- basmale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (basma).