Înțeles
Faptă care încalcă legile sau morala; crimă, fărădelege.
„Judecătorul a condamnat nelegiuirea.”
Antonime
- faptă bună
Cum se folosește
Plural: nelegiuiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nelegiuirii
- plural
- nelegiuiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la nelegiuit.