Înțelesuri
- 1
Caracterul a ceea ce este monstruos, ieșit din comun și respingător.
„Monstruozitatea faptei a șocat opinia publică.”
- 2
(Fig.) Grozăvie, faptă de mare cruzime.
„A povestit monstruozitățile războiului.”
Cum se folosește
Se pronunță «monstru-o-zi-ta-te»; plural: monstruozități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- monstruozității
- plural
- monstruozități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (monstruosité).