Înțelesuri
- 1
Introducerea într-un text a unor cuvinte sau pasaje care nu fac parte din original; pasajul introdus astfel.
„Filologii au arătat că ultimul capitol al cronicii e adăugat mai târziu, o interpolare a unui copist.”
- 2
(Matematică) Calcularea unor valori intermediare între valori cunoscute ale unui șir sau ale unei funcții.
„Temperatura de la ora zece a fost estimată prin interpolare.”
Sinonime
- intercalare
- interpolație
Cum se folosește
Genitiv-dativ: interpolării; plural: interpolări. Nu se confundă cu „interpelare” (cerere de explicații).
Atenție la scriere
- Interpelare sau interpolare? — Interpelarea este o cerere de explicații (de pildă, în Parlament); interpolarea este o intercalare într-un text sau într-un șir de valori.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- interpolării
- plural
- interpolări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a interpola” (din franțuzescul interpoler).