Înțelesuri
- 1
Întrebare prin care un parlamentar îi cere guvernului sau unui ministru explicații despre o problemă.
„Ministrul Sănătății a răspuns marți la interpelarea unui senator.”
- 2
Faptul de a cere cuiva, direct, să dea explicații.
„Interpelarea polițistului l-a luat prin surprindere.”
Sinonime
- interpelație
Cum se folosește
Genitiv-dativ: interpelării; plural: interpelări. Nu se confundă cu „interpolare” (intercalare într-un text).
Atenție la scriere
- Interpelare sau interpolare? — Interpelarea este o cerere de explicații (de pildă, în Parlament); interpolarea este o intercalare într-un text sau într-un șir de valori.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- interpelării
- plural
- interpelări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a interpela” (din franțuzescul interpeller).