Înțelesuri
- 1
Faptul de a duce pe cineva într-un spital, pentru tratament.
„Internarea bolnavului s-a făcut de urgență.”
- 2
Faptul de a închide pe cineva într-un ospiciu, lagăr sau altă instituție, ca să fie supravegheat.
„Internarea în lagăr a durat trei ani.”
- 3
Document pe baza căruia cineva poate fi primit într-un spital.
„Medicul de familie i-a dat internarea.”
Sinonime
Antonime
- externare
Cum se folosește
Plural: internări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- internării
- plural
- internări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a interna (din franceză, interner).