Înțelesuri
- 1
Care se oprește și reîncepe la anumite intervale; care funcționează cu întreruperi.
„Un zgomot intermitent venea din pod.”
- 2
(Adverbial) Din când în când, la intervale.
„Lumina clipea intermitent.”
Sinonime
- discontinuu
Antonime
- continuu
Cum se folosește
Feminin: intermitentă; plural: intermitenți, intermitente.
Forme flexionare
- masculin plural
- intermitenți
- feminin
- intermitentă
- feminin plural
- intermitente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intermittent), latină (intermittens) și din -ntis.