Înțelesuri
- 1
Faptul că cineva scapă nepedepsit pentru o faptă rea; nepedepsire.
„Sentimentul de impunitate îi face pe hoți tot mai îndrăzneți.”
- 2
(Drept) Scutirea unui infractor de pedeapsă, în împrejurări prevăzute de lege.
„Nicio funcție nu trebuie să aducă impunitate în fața legii.”
Sinonime
- nepedepsire
Cum se folosește
Fără plural. Genitiv-dativ: impunității. Nu se confundă cu „imunitate” (rezistența organismului; un privilegiu legal).
Atenție la scriere
- Imunitate sau impunitate? — Imunitatea este rezistența organismului la boli sau un privilegiu legal; impunitatea înseamnă scăparea de pedeapsă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- impunității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (impunité) și din latină (impunitas).