Înțelesuri
- 1
Frate mai mic sau mai tânăr; frate, în vorbirea afectuoasă.
„Frățiorul meu abia a învățat să meargă.”
- 2
(La vocativ) Cuvânt prietenesc cu care te adresezi unui bărbat.
„Frățioare, ai grijă pe unde calci!”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte frăți-or; vocativ: frățioare; plural: frățiori.
Forme flexionare
- vocativ
- frățioare
- plural
- frățiori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din frate, cu sufixul -ior.