Înțelesuri
- 1
Bucată rămasă după ce un lucru s-a rupt sau s-a spart.
„Pe jos erau frânturi de sticlă.”
- 2
Parte mică dintr-un întreg: dintr-o discuție, dintr-un cântec, dintr-o amintire; fragment.
„Am auzit doar frânturi din discuția lor.”
- 3
(Popular) Fractură, ruptură a unui os.
„A rămas cu o frântură la picior după căzătură.”
Cum se folosește
Plural: frânturi. G.-D.: frânturii.
Expresii și locuțiuni
- frântură de limbăVorbire încâlcită; prin extensie, frază cu cuvinte greu de rostit, spusă repede, ca joc.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- frânturii
- plural
- frânturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*franctura, formă populară pentru fractura) sau de la „frânt”, cu sufixul „-ură”.