Înțelesuri
- 1
Care ține de sunete; alcătuit din sunete.
„Analiza fonică a cuvântului a arătat trei sunete.”
- 2
(Despre consoane) Rostit cu coardele vocale în vibrație; sonor.
„„B” este o consoană fonică.”
Sinonime
Cum se folosește
Feminin: fonică; plural: fonici, fonice.
Forme flexionare
- masculin plural
- fonici
- feminin
- fonică
- feminin plural
- fonice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (phonique).