Înțelesuri
- 1
A exista, a avea ființă.
„A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea.”
- 2
A se găsi undeva, a se afla într-un anumit loc.
„Cheile sunt pe masa din bucătărie.”
- 3
A trăi, a dăinui, a ține o vreme.
„Sunt obiceiuri care mai sunt și azi prin satele de munte.”
- 4
A se întâmpla, a avea loc.
„Nunta a fost sâmbătă, la marginea orașului.”
- 5
A costa, a valora.
„Cât sunt roșiile astea?”
- 6
(ca verb copulativ) Leagă subiectul de ceea ce se spune despre el.
„Vecinul nostru este inginer și e om de treabă.”
- 7
(ca verb ajutător) Ajută la formarea unor timpuri și moduri verbale.
„Cartea a fost citită de toată clasa.”
Antonime
Cum se folosește
E cel mai folosit verb din limbă și, împreună cu a avea, singurul cu forme complet neregulate. „Îs” în loc de „sunt” e formă populară și regională, nu greșeală de gramatică, dar nu se scrie în lucrări.
Expresii și locuțiuni
- Ce-o fi, o fi!hai să riscăm, orice s-ar întâmpla; se spune când te resemnezi sau te hotărăști să încerci.
- Cât e lumea și pământulniciodată (în propoziții negative) sau întotdeauna; foarte multă vreme.
- Așa a fost să fieașa a trebuit să se întâmple, n-avea cum să iasă altfel.
- A fi cu cinevaa-i ține partea într-o dispută, a fi de partea lui.
- Nu e de minenu mi se potrivește, nu e pe puterile sau pe gustul meu.
Etimologie
Din latină, dintr-un amestec de forme: viitorul și conjunctivul vin din fieri („a se face, a deveni”), iar prezentul (sunt, ești, este) din sum, esse. De aceea verbul are forme atât de deosebite unele de altele.