DEX Dicționar

a fi

verb7 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A exista, a avea ființă.

    „A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea.”

  2. 2

    A se găsi undeva, a se afla într-un anumit loc.

    „Cheile sunt pe masa din bucătărie.”

  3. 3

    A trăi, a dăinui, a ține o vreme.

    „Sunt obiceiuri care mai sunt și azi prin satele de munte.”

  4. 4

    A se întâmpla, a avea loc.

    „Nunta a fost sâmbătă, la marginea orașului.”

  5. 5

    (Despre prețuri) A costa o anumită sumă.

    „Cât sunt roșiile astea?”

  6. 6

    (ca verb copulativ) Leagă subiectul de ceea ce se spune despre el.

    „Vecinul nostru este inginer și e om de treabă.”

  7. 7

    (ca verb ajutător) Ajută la formarea unor timpuri și moduri verbale.

    „Cartea a fost citită de toată clasa.”

Cum se folosește

E cel mai folosit verb din limbă și, împreună cu a avea, singurul cu forme complet neregulate. „Îs” în loc de „sunt” e formă populară și regională, nu greșeală de gramatică, dar nu se scrie în lucrări.

Expresii și locuțiuni

  • Ce-o fi, o fi!hai să riscăm, orice s-ar întâmpla; se spune când te resemnezi sau te hotărăști să încerci.
  • Cât e lumea și pământulniciodată (în propoziții negative) sau întotdeauna; foarte multă vreme.
  • Așa a fost să fieașa a trebuit să se întâmple, n-avea cum să iasă altfel.
  • A fi cu cinevaa-i ține partea într-o dispută, a fi de partea lui.
  • Nu e de minenu mi se potrivește, nu e pe puterile sau pe gustul meu.

Atenție la scriere

  • Să fi, să fii sau să fie? — „Să fii” e pentru „tu”, „să fie” pentru „el, ea, ei”, iar „să fi” apare doar înaintea unui participiu: „să fi plecat”.
  • Faceți sau face-ți? Fiți sau fi-ți? — Când te adresezi mai multor persoane, verbul se scrie legat: „faceți”, „fiți”, „luați”. „-ți” cu cratimă e pronume („fă-ți temele”), nu terminația verbului.
  • Fii atent sau fi atent? Nu fi sau nu fii? — La imperativ afirmativ se scrie „fii”: „Fii atent!”, „Fii cuminte!”. La negativ se scrie „fi”: „Nu fi supărat!”. Așa dă DOOM 3.
  • Știind, nu „ștind” — Gerunziul verbului „a ști” este „știind”, cu doi „i”. „Ștind” e o formă trunchiată, greșită.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
sunt / -s
indicativ prezent pers. a 2-a singular
ești
indicativ prezent pers. a 3-a singular
este / e / -i
indicativ prezent pers. 1 plural
suntem
indicativ prezent pers. a 2-a plural
sunteți
imperfect pers. 1 singular
eram
perfect simplu pers. 1 singular
fui
perfect simplu pers. 1 plural
furăm
mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
fuseserăm
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să fiu
conjunctiv prezent pers. a 2-a singular
să fii
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să fie / fie
conjunctiv prezent pers. 1 plural
să fim
conjunctiv prezent pers. a 2-a plural
să fiți
condițional prezent pers. a 3-a singular
ar fi / fir-ar
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
fii
imperativ pers. a 2-a singular negativ
nu fi
gerunziu
fiind
participiu
fost

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină, dintr-un amestec de forme: viitorul și conjunctivul vin din fieri („a se face, a deveni”), iar prezentul (sunt, ești, este) din sum, esse. De aceea verbul are forme atât de deosebite unele de altele.

Cuvinte formate din „a fi”

Alte cuvinte de pe litera F