Înțelesuri
- 1
Faptul de a face un lucru care să semene cu altul adevărat, ca să înșele.
„Falsificarea semnăturii este o infracțiune.”
- 2
Prezentarea unui fapt altfel decât este în realitate.
„Istoricul a acuzat falsificarea datelor.”
Sinonime
- contrafacere
- denaturare
- plăsmuire
Antonime
- autentificare
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: falsificării; plural: falsificări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- falsificării
- plural
- falsificări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a falsifica (din franceză, falsifier, și din latină, falsificare).