Înțelesuri
- 1
Care iese cu totul din obișnuit; neobișnuit, uimitor.
„A avut o memorie extraordinară până la bătrânețe.”
- 2
Foarte bun, excepțional.
„Concertul a fost extraordinar.”
- 3
(Despre ședințe, măsuri) Care se ține sau se ia în afara programului obișnuit.
„S-a convocat o ședință extraordinară a consiliului.”
- 4
(Adverbial) Foarte, peste măsură.
„E extraordinar de talentat.”
Sinonime
- excepțional
- nemaipomenit
- deosebit
Antonime
- obișnuit
- banal
- ordinar
Expresii și locuțiuni
- Stare de urgență extraordinarăregim excepțional instituit într-o situație gravă.
Etimologie
Din franceză (extraordinaire), cu sprijin din latină (extraordinarius).