Înțelesuri
- 1
Faptul de a expira; împlinirea unui termen sau încetarea valabilității.
„Expirarea contractului e în luna mai.”
- 2
Eliminarea aerului din plămâni în timpul respirației.
„Respirația are o inspirație și o expirare.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: expirări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- expirării
- plural
- expirări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a expira.