Înțelesuri
- 1
Dobândirea independenței; eliberare de constrângeri sau prejudecăți.
„Emanciparea socială a femeii a fost un proces lung.”
- 2
Scoaterea unui minor de sub tutela părinților, cu acordarea unor drepturi de adult.
„Emanciparea minorului a fost aprobată de instanță.”
Sinonime
- eliberare
- emancipație
Antonime
- aservire
Cum se folosește
Plural: emancipări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- emancipării
- plural
- emancipări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (émanciper) și din latină (emancipare).