Înțelesuri
- 1
A scoate sau a desprinde ceva din locul în care se afla; a se deplasa din întregul din care face parte.
„Cutremurul a dislocat bolovani uriași din munte.”
- 2
(Medicină) A scoate un os din încheietură; a luxa.
„Și-a dislocat umărul la antrenament.”
- 3
A muta trupe dintr-un loc în altul.
„Armata a dislocat două batalioane spre graniță.”
- 4
(Gramatică) A despărți două cuvinte care merg împreună, punând între ele alte cuvinte.
„În „Mare mi-a fost bucuria!”, adjectivul „mare” e dislocat de substantivul lui.”
Sinonime
- a desprinde
- a luxa
- a strămuta
Cum se folosește
Prezent: disloc, disloci, dislocă. Conjunctiv: să disloce.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- disloc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- disloci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dislocă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să disloc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să disloce
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (disloquer) și din latină (dislocare).