Înțelesuri
- 1
Faptul de a adeveri ceva; întărirea unei vești sau a unei bănuieli.
„Așteptăm confirmarea de la spital.”
- 2
Hârtia sau mesajul prin care se adeverește ceva.
„A primit confirmarea rezervării pe e-mail.”
- 3
Aprobarea dată unui act de către cine are dreptul s-o dea.
„Numirea are nevoie de confirmarea consiliului.”
- 4
(În Biserica Catolică) Taina prin care se întregește botezul, primită de copii după vârsta de șapte ani.
„Copiii se pregătesc un an întreg pentru confirmare.”
Antonime
- infirmare
- dezmințire
Expresii și locuțiuni
- A primi confirmareaa afla, din sursă sigură, că lucrurile stau așa cum se credea.
- Confirmare de primiredovada că scrisoarea sau coletul a ajuns la destinatar.
Etimologie
Format de la verbul „a confirma”, împrumutat din franceză (confirmer) și latină (confirmare).