Înțeles
Care cicălește; care se ia mereu de cineva cu observații și reproșuri.
„Un vecin cicălitor ne reproșa orice zgomot.”
Sinonime
- certăreț
- arțăgos
Antonime
Cum se folosește
Feminin: cicălitoare; plural: cicălitori, cicălitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- cicălitori
- feminin singular și plural
- cicălitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la cicăli, cu sufixul -tor.