Înțeles
Sare foarte otrăvitoare, folosită, între altele, la scoaterea aurului din minereu.
„Poluarea cu cianură de la Baia Mare a ucis peștii din râu.”
Sinonime
- prusiat
Cum se folosește
Se pronunță ci-a-nu-ră. Pluralul e „cianuri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cianurii
- plural
- cianuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza cyanure.