Înțeles
Zgomot înfundat produs de o cădere, o izbitură sau o explozie.
„S-a auzit o bufnitură în pod.”
Sinonime
- bufnet
- bubuitură
Cum se folosește
Plural: bufnituri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bufniturii
- plural
- bufnituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a bufni, cu sufixul -tură.