Înțeles
Zgomot puternic și adânc, ca de tunet; bubuit.
„O bubuitură a zguduit geamurile.”
Sinonime
- bubuit
- răpăit
Antonime
Cum se folosește
Plural: bubuituri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bubuiturii
- plural
- bubuituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la bubui, cu sufixul -tură.