Înțelesuri
- 1
Piesă a motorului cu explozie, între ai cărei electrozi sare scânteia care aprinde amestecul de combustibil.
„Mecanicul a schimbat o bujie a mașinii.”
- 2
Medicament în formă de mic cilindru, făcut din unt de cacao, ce ține substanța terapeutică.
„Medicul a recomandat o bujie pentru copil.”
- 3
Baghetă elastică ori dură, cu rol de sondă pentru chirurg.
„Chirurgul a introdus o bujie în canal.”
Cum se folosește
Plural: bujii.
Forme flexionare
- articulat
- bujia
- genitiv-dativ articulat
- bujiei
- plural
- bujii
- plural articulat
- bujiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bougie).