DEX Dicționar

blindaj

substantiv neutru3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Înveliș de plăci groase de oțel care apără de proiectile un tanc, o navă de război sau un avion.

    „Glonțul a ricoșat din blindajul mașinii.”

  2. 2

    Înveliș metalic al glonțului de pușcă sau de pistol.

    „Expertul a găsit pe blindajul glonțului urmele țevii.”

  3. 3

    Înveliș metalic care izolează o piesă dintr-un aparat electric de câmpul electromagnetic al celorlalte.

    „Cablul are un blindaj subțire de aluminiu împotriva interferențelor.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: blindaje.

Forme flexionare

plural
blindaje

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (blindage).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B