Înțelesuri
- 1
Înveliș de plăci groase de oțel care apără de proiectile un tanc, o navă de război sau un avion.
„Glonțul a ricoșat din blindajul mașinii.”
- 2
Înveliș metalic al glonțului de pușcă sau de pistol.
„Expertul a găsit pe blindajul glonțului urmele țevii.”
- 3
Înveliș metalic care izolează o piesă dintr-un aparat electric de câmpul electromagnetic al celorlalte.
„Cablul are un blindaj subțire de aluminiu împotriva interferențelor.”
Cum se folosește
Plural: blindaje.
Forme flexionare
- plural
- blindaje
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (blindage).