Înțeles
(Popular) Faptă sau purtare de om rău; ticăloșie, depravare.
„Satul vorbea despre blestemăția lui.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: blestemății. Cuvânt popular.
Forme flexionare
- articulat
- blestemăția
- genitiv-dativ articulat
- blestămăției
- plural
- blestemății
- plural articulat
- blestemățiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la blestemat, cu sufixul -ie.