Înțelesuri
- 1
Viața sau starea celui care umblă fără rost dintr-un loc în altul; hoinăreală.
„Câinii lăsați în vagabondaj se adună în haite.”
- 2
(Drept, învechit) Faptul de a trăi fără locuință, fără ocupație și fără mijloace de trai, considerat odinioară infracțiune.
„În trecut, vagabondajul se pedepsea cu închisoarea.”
Sinonime
- hoinăreală
- pribegie
- vagabondare
Cum se folosește
Plural (pentru fapte): vagabondaje.
Forme flexionare
- plural
- vagabondaje
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (vagabondage).