DEX Dicționar

vagabondaj

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Viața sau starea celui care umblă fără rost dintr-un loc în altul; hoinăreală.

    „Câinii lăsați în vagabondaj se adună în haite.”

  2. 2

    (Drept, învechit) Faptul de a trăi fără locuință, fără ocupație și fără mijloace de trai, considerat odinioară infracțiune.

    „În trecut, vagabondajul se pedepsea cu închisoarea.”

Sinonime

  • hoinăreală
  • pribegie
  • vagabondare

Cum se folosește

Plural (pentru fapte): vagabondaje.

Forme flexionare

plural
vagabondaje

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (vagabondage).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera V