Înțelesuri
- 1
Persoană fără locuință și fără ocupație statornică, care umblă din loc în loc.
„Un vagabond dormea pe banca din gară.”
- 2
(adjectiv, despre animale) Care umblă liber pe străzi, fără stăpân.
„Câinii vagabonzi au fost strânși de primărie.”
- 3
(peiorativ) Om de nimic, fără căpătâi.
„L-a făcut vagabond și i-a închis ușa în nas.”
- 4
(adjectiv, figurat, despre gânduri, priviri) Care rătăcește fără țintă.
„Avea o privire vagabondă, care nu se oprea nicăieri.”
Sinonime
- hoinar
- pribeag
- haimana
Antonime
- sedentar
- gospodar
Expresii și locuțiuni
- Câine vagabondcâine fără stăpân, care umblă pe străzi.
- Viață de vagabondtrai fără casă și fără rost, din loc în loc.
Etimologie
Din franțuzescul vagabond, la rândul lui din latinescul vagabundus.