Înțeles
Om de nimic, fără căpătâi; derbedeu, vagabond.
„Nicio haimana din mahala nu îndrăznea să-i răspundă.”
Cum se folosește
Plural: haimanale.
Expresii și locuțiuni
- a umbla haimanaa rătăci de colo-colo, fără țintă, ca un vagabond.
Forme flexionare
- articulat
- haimanaua
- genitiv-dativ articulat
- haimanalei
- plural
- haimanale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (haymana).