Înțelesuri
- 1
Om răzvrătit împotriva stăpânirii, care trăia în păduri, singur sau în cete, și lua de la bogați ca să dea săracilor.
„Iancu Jianu este unul dintre cei mai cunoscuți haiduci din folclorul românesc.”
- 2
(Învechit) Soldat care lupta pentru plată; mercenar.
„Domnitorul își ținea pe lângă curte o gardă de haiduci.”
Sinonime
- pandur
Cum se folosește
Plural: haiduci.
Forme flexionare
- plural
- haiduci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară și din sârbă (hajduk).