Înțeles
Faptul sau însușirea de a fi autentic.
„Expertul a confirmat autenticitatea tabloului.”
Sinonime
- veridicitate
- originalitate
Antonime
- falsitate
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- autenticității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (authenticité).