Înțeles
Urmă rămasă din trecut, din ceva vechi și de mult dispărut, care are valoare istorică sau culturală.
„Pe dealul de lângă sat se văd vestigiile unei cetăți dacice.”
Cum se folosește
Articulat: vestigiul. Plural: vestigii.
Forme flexionare
- articulat
- vestigiul
- plural
- vestigii
- plural articulat
- vestigiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (vestige) și din latină (vestigium).