Înțeles
Profanare a unui lucru socotit sfânt sau care trebuie respectat; necinstire, pângărire.
„Distrugerea mormintelor a fost socotită un sacrilegiu.”
Sinonime
- profanare
- pângărire
- necinstire
Antonime
Cum se folosește
Variantă veche: sacrilej. Plural: sacrilegii.
Forme flexionare
- articulat
- sacrilegiul
- plural
- sacrilegii
- plural articulat
- sacrilegiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (sacrilège) și din latină (sacrilegium).