Înțeles
Inel de metal, fără pietre, purtat ca semn al legăturii dintre logodnici sau soți.
„Poartă verigheta pe degetul inelar.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- verighetei
- plural
- verighete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «verigă» și sufixul -etă; asemănător cu neogreaca verghéta.