Înțelesuri
- 1
Obicei din trecut, în Corsica și în sudul Italiei, prin care rudele victimei unui omor sau ale unui jignit își asumau obligația de a se răzbuna.
„O vendetă dintre cele două familii a durat zeci de ani.”
- 2
(Figurat) Ură puternică, sete nestăpânită de răzbunare.
„Politicianul a făcut o vendetă personală din dezbatere.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: vendete.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vendetei
- plural
- vendete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (vendetta).