Înțeles
(Popular și familiar) Faptul de a se văicări; tânguire, plânset.
„O văicăreală fără sfârșit se auzea din casă.”
Sinonime
- tânguire
- lamentare
Cum se folosește
Plural: văicăreli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- văicărelii
- plural
- văicăreli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la văicări, cu sufixul -eală.