Înțelesuri
- 1
Loc adânc și ascuns între dealuri sau munți; scobitură adâncă în coasta unui munte.
„Ciobanii își adăposteau oile într-o văgăună ferită de vânt.”
- 2
Figurat: încăpere strâmtă și întunecoasă.
„Locuia într-o văgăună de cameră, fără fereastră.”
- 3
Scorbură, gaură mare în trunchiul unui copac.
„Bufnița își făcuse cuib într-o văgăună a stejarului.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: văgăunii; plural: văgăuni (DEX mai dă și „văgăune”).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- văgăunii
- plural
- văgăuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.