Înțelesuri
- 1
Partea tapițată a unui mobilier.
„Tapițeria fotoliului era uzată.”
- 2
Meseria celui care tapițează mobila și îmbracă scaune sau canapele.
„Învață tapițerie la școala profesională.”
- 3
Atelier sau prăvălie în care se lucrează obiecte de tapițerie.
„A comandat canapeaua la o tapițerie.”
Cum se folosește
Plural: tapițerii. Variantă: tapiserie.
Forme flexionare
- articulat
- tapițeria
- genitiv-dativ articulat
- tapițeriei
- plural
- tapițerii
- plural articulat
- tapițeriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la tapița, cu sufixul -ărie.