DEX Dicționar

tabu

substantiv neutru3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    (În unele societăți tradiționale) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare aduce pedepse grele.

    „În multe triburi, numele morților erau tabu.”

  2. 2

    (Figurat) Lucru, persoană sau subiect despre care nu se vorbește sau care nu poate fi criticat.

    „La ei în familie, banii erau un subiect tabu.”

  3. 3

    (Lingvistică) Interdicția de a rosti un cuvânt, care e înlocuit cu altul sau cu o perifrază.

    „Din cauza unui tabu, mulți îi spuneau dracului „necuratul”.”

Sinonime

Cum se folosește

Articulat: tabuul. Plural: tabuuri (nu „taburi”, care e pluralul lui „tab”). Stă și pe lângă un substantiv, fără să se schimbe: subiecte tabu.

Atenție la scriere

  • Haikuuri sau haikuri? Atuuri sau aturi? — La substantivele neutre împrumutate care se termină în „-u”, pluralul „-uri” se adaugă la cuvântul întreg, așa că apar doi „u”: haiku – haikuuri, atu – atuuri, tabu – tabuuri.

Forme flexionare

articulat
tabuul
plural
tabuuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (tabou).

Alte cuvinte de pe litera T