Înțelesuri
- 1
(În unele societăți tradiționale) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare aduce pedepse grele.
„În multe triburi, numele morților erau tabu.”
- 2
(Figurat) Lucru, persoană sau subiect despre care nu se vorbește sau care nu poate fi criticat.
„La ei în familie, banii erau un subiect tabu.”
- 3
(Lingvistică) Interdicția de a rosti un cuvânt, care e înlocuit cu altul sau cu o perifrază.
„Din cauza unui tabu, mulți îi spuneau dracului „necuratul”.”
Sinonime
Cum se folosește
Articulat: tabuul. Plural: tabuuri (nu „taburi”, care e pluralul lui „tab”). Stă și pe lângă un substantiv, fără să se schimbe: subiecte tabu.
Atenție la scriere
- Haikuuri sau haikuri? Atuuri sau aturi? — La substantivele neutre împrumutate care se termină în „-u”, pluralul „-uri” se adaugă la cuvântul întreg, așa că apar doi „u”: haiku – haikuuri, atu – atuuri, tabu – tabuuri.
Forme flexionare
- articulat
- tabuul
- plural
- tabuuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tabou).