Înțelesuri
- 1
Partea de deasupra sau din afară a unui corp; fața lui.
„Pe suprafața apei plutea o peliculă de ulei.”
- 2
Întinderea unui teren sau a unei figuri, măsurată în unități pătrate.
„Apartamentul are o suprafață de șaizeci de metri pătrați.”
- 3
(Figurat) Aparența lucrurilor, spre deosebire de miezul lor.
„La suprafață păreau prieteni.”
Expresii și locuțiuni
- De suprafațăcare nu pătrunde în miezul lucrurilor; superficial.
- A ieși la suprafațăa se ivi, a deveni cunoscut după ce a stat ascuns.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- suprafeței
- plural
- suprafețe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „supra-” și „față”, după modelul francezului surface.