Înțeles
Lucrare muzicală scrisă pentru un instrument sau pentru o pereche de instrumente, formată din mai multe mișcări cu ritmuri și tonalități deosebite, care împreună alcătuiesc un tot.
„Pianistul a cântat o sonată de Beethoven.”
Cum se folosește
Plural: sonate.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sonatei
- plural
- sonate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (sonate), italiană (sonata) și din germană (Sonate).