Înțelesuri
- 1
Despărțirea unui grup de oameni de restul societății, pe criterii de rasă, etnie sau religie, și tratarea lui ca inferior.
„Segregarea rasială din sudul Statelor Unite a fost interzisă prin lege în anii ’60.”
- 2
(Tehnică) Despărțirea neuniformă a componentelor unui aliaj, ale betonului sau ale altui material amestecat.
„Betonul turnat de prea sus poate suferi segregare.”
- 3
(Geologie) Separarea minereurilor de roca din jur și strângerea lor în filoane deosebite.
„Segregarea a adunat aurul în filoane subțiri prin crăpăturile rocii.”
- 4
(Genetică) Despărțirea, la urmașii plantelor încrucișate, a însușirilor moștenite de la fiecare dintre părinți.
„Mendel a observat segregarea culorilor la mazărea încrucișată.”
Sinonime
- separare
- segregație
- discriminare
Antonime
- integrare
- desegregare
Cum se folosește
Se desparte se-gre-. Plural: segregări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- segregării
- plural
- segregări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a segrega”.